Sorin Marcel Colesniuc: În acest articol voi prezenta următoarele izvoare antice scrise: „Istoria Naturală“, „O istorie a cetăţii Heracleia din Pont“, „Îndreptar Geografic“ – „Aşezarea Moesiei Inferioare (Harta a IX-a a Europei)“, „Istoria romană“ – „Iliria“, „Expediţia lui Alexandru cel Mare“ şi „Descrierea călătoriei în jurul Pontului Euxin“.
„Istoria Naturală“
În „Istoria Naturală“, scrisă de Pliniu cel Bătrân, este menţionată, printre altele, şi cetatea Callatis: „Căci, de cealaltă parte, Tracia începe de la malul Pontului, unde se varsă fluviul Istru, şi are în acea parte cetăţile cele mai frumoase, ca Histropolis, colonie a milesienilor, Tomis, Callatis, numită înainte Cerbatis, şi Heraclea. A avut şi cetatea Bizone, înghiţită de un cutremur de pământ; acum are cetatea Dionysopolis, numită mai-nainte Crunin; pe lângă ea curge râul Zyras. Tot ţinutul acela l-au stăpânit sciţii porecliţi plugari“.
Heraclea nu a fost identificată până în prezent. Este posibil ca ea să fi fost o colonie a Heracleei Pontice. Pliniu cel Bătrân s-a născut în anul 23 p.Chr., în zona Italiei de Nord, dar s-a mutat la Roma încă din anii tinereţii. A murit în anul 79, când a erupt Vezuviul, pe când se afla la comanda flotei de la Misenum. A scris numeroase lucrări literare şi ştiinţifice, dintre care s-a păstrat în întregime doar „Istoria Naturală“, alcătuită din 37 de cărţi, dedicată împăratului Titus.
Pliniu cel Bătrân continuă în cartea „Istoria Naturală“: „M. Varro măsoară în felul următor: de la intrarea în port până la Apollonia, o sută optzeci şi şapte de mii cinci sute de paşi; tot atâta până la Callatis; până la gura Istrului o sută douăzeci şi cinci de mii; până la Boristene două sute cincizeci de mii; până la Chersones, oraşul heracleoţilor, trei sute şaptezeci şi cinci de mii de paşi; până la Panticapaeum, pe care unii îl numesc Bospor, oraşul cel mai îndepărtat pe coasta Europei, două sute douăsprezece mii cinci sute; la un loc face un milion trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute“.
Şi ultimele informaţii despre cetatea Callatis, păstrate din lucrarea lui Pliniu cel Bătrân, sunt următoarele: „Numeroase sunt segmentele pe care romanii le numesc cercuri, iar grecii paralele… Paralela a şaptea începe de la celălalt ţărm al Mării Caspice, cuprinde Callatis, Bosporul, Boristene, Tomis, Tracia posterioară, pe tribali, restul Iliriei, Marea Adriatică, Aquileia…“.
O istorie a cetăţii Heracleia din Pont
Memnon a trăit în prima jumătate a secolului al II-lea p.Chr. şi a scris o istorie a cetăţii Heracleia din Pont, alcătuită din 14 cărţi, din care s-au păstrat doar câteva fragmente. În primele opt cărţi a descris evenimentele de până în anul 364 a.Chr., iar în următoarele şase cărţi a prezentat istoria oraşului până în secolul I a.Chr. Referitor la perioada în care cetatea Callatis se afla sub stăpânirea macedoneană, Memnon îl aminteşte pe Clearh, conducătorul cetăţii Heracleia, care a participat la campania lui Lisimah împotriva geţilor, ambii fiind luaţi prizonieri. Din fericire pentru amândoi, după eliberarea lui Lisimah a fost eliberat şi Clearh.
„Nu mult după aceea, a izbucnit un război, pe care-l porniseră bizantinii împotriva callatienilor – aceştia erau colonişti ai heracleoţilor – şi (totodată) împotriva istrienilor, pentru emporiul de la Tomis, care se afla în vecinătatea callatienilor. Aceştia se gândeau să facă acolo un monopol al lor. Şi unii, şi alţii trimiseseră soli heracleoţilor, ca să le vină în ajutor, dar aceştia nu acordară sprijin militar nici unora, nici altora, ci trimiseseră în ambele părţi soli care să-i împace, fără ca strădania lor să fi ajuns la un rezultat. Locuitorii din Callatis suferiră multe pierderi din pricina duşmanilor şi mai târziu începură tratative de pace, dar n-au mai putut să le refacă din această nenorocire“.
„Îndreptar Geografic“ – „Aşezarea Moesiei Inferioare (Harta a IX-a a Europei)“
În lucrarea „Îndreptar Geografic“, scrisă de Ptolemeu, în cartea „Aşezarea Moesiei Inferioare (Harta a IX-a a Europei)“, autorul prezintă latitudinea şi longitudinea localităţilor din Moesia Inferior. Dintre acestea le-am selectat doar pe cele de pe marginea Pontului Euxin, printre care se află şi cetatea Callatis: „Coasta de miazănoapte a Moesiei se mărgineşte cu Ţărmul Pontului ce vine după acele guri, până la punctul terminal pomenit de lângă Tracia, (aceasta din urmă) având gradele 55° şi 44°40¢.
Aşezarea acestei coaste se prezintă astfel: după Gura Sacră (Braţul Sf. Gheorghe) a fluviului Istru: Promontoriul Pteron, Cetatea Istros, Tomi, Callatis (54°40¢ – 45°30¢), Dionysopolis, Promontoriul Tiristis, Odessos, Gurile fluviului Panysos, Mesembria“.
Ptolemeu a trăit în Egipt, în oraşul Alexandria, pe la mijlocul secolului al II-lea p.Chr. Este originar din Ptolemais, a scris mai multe lucrări, a pus bazele geografiei matematice şi a calculat longitudinea şi latitudinea a 8.000 de localităţi, printre care şi oraşele din Dacia, Moesia Superioară, Moesia Inferioară şi Tracia.
„Istoria romană“ – „Iliria“
În cartea „Iliria“, din „Istoria romană“, scrisă de Apian, autorul aminteşte de ţinutul din vestul Pontului Euxin, din timpul expediţiei din anii 72 – 71 a.Chr., când a fost luată şi dusă la Roma statuia lui Apollo: „Făcând o expediţie împotriva moesilor, Marcus Lucullus, fratele lui Licinius Lucullus – care s-a războit cu Mitridate -, ajunse până la fluviul unde sunt cele şase oraşe vecine cu moesii: Istros, (Callatis), Dionysopolis, Odessos, Mesembria (şi Apolonia) – de unde (din Callatis) a dus la Roma statuia uriaşă a lui Apollo, depusă pe muntele Palatin“.
În realitate, statuia a fost luată din Mesembria şi a fost dusă la Capitoliu, iar despre acest fapt menţionează Pliniu cel Bătrân (IV, 13 (27), 92; XXXIV, 7 (18), 39) şi Strabon (VII, 6, 1). Apian s-a născut în jurul anului 100 p.Chr., la Alexandria, şi s-a stabilit la Roma. A făcut parte din ordinul cavalerilor şi a deţinut funcţia de procurator Augusti. „Istoria romană“ este alcătuită din 24 de cărţi, autorul organizând povestirile sale după criteriul etnic.
„Expediţia lui Alexandru cel Mare“
Continuarea, aici: ziuaconstanta.ro
