Florentina Loredana Dalian: Elegie degeaba. Parodie după poezia „Frunzele (Elegie de toamnă)” de Radu Stanca.
Nu mă-ntreba iubito,-n noaptea asta,
De unde vin, nici câte sticle am
Dat gata, pân-am nimerit fereastra,
De mi-am vărsat şi sângele pe geam.
Fă paşi, scuteşte-mă de-a tale toane!
Să nu te-aud scoţând nici un cuvânt!
Dacă mai vrei să papi la milioane
Şi nu vrei să rămâi ca frunza-n vânt.
Învăluie-mă în minciuni de-amor,
Hai, deapănă-ţi al tău nesincer ghem!
Şi dă-te mai încolo, că mă dor
Vreo două coaste, nu m-auzi cum gem?
Fereşte-mă, Tu, Doamne, de nevasta
Ca o urgie ce mă bântuie!
Şi-ajută-mi să nu-i văd în noaptea asta
– Să nu mă înspăimânt – mustăţile!
(Florentina Loredana Dalian).
Radu Stanca – „Frunzele / Elegie de toamnă”:
Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram…
Fă focul şi preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, niciun cuvânt…
Vreau să mă simt la tine ca acasă,
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt…
Învăluită-n straie de culcare
Aşează-mi-te-alăturea c-un ghem,
Şi deapănă mereu, fără-ncetare,
Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem…
Fereşte-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie…
Şi nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele.
Mangalia News, miercuri, 31.10.2018.