La pas, prin Țara lui Moș Crăciun, cu Liliana Pintilie – Viața în culori, sau… Artă stradală (2)
Materialul anterior s-a bucurat de multă apreciere, iar eu nu pot decât să mă bucur pentru bucuria voastră. Așa se face că vă mai pun la dispoziție câteva fotografii din colecția personală, pentru că așa sunt eu, nu pot să ies la plimbare fără să nu mă bucur de viață. Adevărul este că oricât de prinsă de gânduri aș fi, când dau nas în nas cu frumușelul acesta, simt că buna lui dispoziție e molipsitoare.
Cum se cultivă dorința de frumos și pasiunea pentru desen? Cred ca începe în școală, unde elevii sunt indemnați să își decoreze clasa și școala după cum simt ei. Am trecut de multe ori pragul școlii, însă abia recent mi-a trecut prin cap să cer permisiunea să fotografiez câteva imagini.
Cred că oamenii mă privesc ciudat când eu arăt interes pentru… lucruri de nimic, însă probabil nici profesorii nu iși mai amintesc rigiditatea anilor de școală, cu pereții zugraviți în alb imaculat, eventual vopsea până la jumatate, ca să se poata igieniza mai ușor.
Ieșind din perimetrul școlii, pășim din nou pe străzile orașului pierdut în rutină. Cu ulițe înguste, cu clădiri mai noi sau mai vechi, orașul (oricare ar fi el, pentru că pozele sunt din orașe diferite) atrage prin culoare.
În ultima vreme am tot auzit despre poluare, modificări de climă, discuții ample despre cum am putea să protejăm natura, bla, bla, bla. Iată o metodă vizibilă de a atrage atenția că în apa de mare ajung și obiecte care nu își au rostul acolo.
Într-o zonă veche, un șoricel se uita cu jind la o gogoașă glazurată, iar alături două veverițe făceau echilibristică. Complexul de clădiri unde aceste animaluțe erau pictate a intrat în program de urbanizare și a fost demolat. Să sperăm că în locul lor vom avea parte de surprize și mai frumoase.
Pe unul din cheiurile capitalei, și-au dat întâlnire o mulțime de personaje din desenele animate, într-o interpretare originală.
Nu sunt încurajate vandalizările cu sprayuri de vopsea, sancționate în primul rând de societate, de oamenii de rând. Așa ceva nu se face. PUNCT. Nu zic că nu or exista, căci pădure fără uscături nu există, dar probabil în număr mic. Societatea, eu, X și Y care plătim taxele, cei care contribuie în felul lor la calitatea vieții, veghează ca lucrurile să nu degenereze. Pentru că este și responsabilitatea mea, nu doar a Statului.
Pentru cei care au pierdut episoadele anterioare, vă invităm să dați click aici. 😉
MN: Alte gânduri scrise atât de inspirat de Liliana Pintilie, corespondenta noastră dragă din ”Nordul îndepărtat” și publicate de Mangalia News, sub genericul ”La pas, prin Țara lui Moș Crăciun”, puteți descoperi aici: https://s9.ro/1b09.
Vă invităm să citiți și Mangalia Street Art Festival – pledoarie pentru Arta urbană de calitate.
Mangalia News, 21.11.2021.
