Florica R. Cândea – Bun găsit! Alegerea unui oaspete aici și acum, nu este întâmplătoare! Spunem “Bun venit”, Anișoara Laura Mustețiu din Sydney! De la Arad, via Timișoara. Sydney e un pas, un prag, sau o trecătoare? De ce?
Anișoara Laura Mustețiu:
Mulțumesc mult pentru invitație, doamna profesoară Floare Cândea Floare. Mă simt adânc onorată. În viață nu știm niciodată unde ne duc pașii. Căci nimic nu este strict definit. Timișoara mi-a fost locul destinat să mă nasc, și mă bucur de acest fapt. Sydney este un prag, pe care l-am trecut benevol, amăgită de magia de a cunoaște o nouă lume. Totuși, traseul vieții mele a fost un pic mai complex… Aș putea spune că Timișoara, dar și satul bunicilor din Ardeal, mi-au fost leagănul copilăriei, orășelul Speyer, din Germania—unde am trăit douăzeci și patru de ani—a fost grădina unde am înflorit, iar Sydney este țărmul unde mi-am ancorat corabia vieții, pe timp nelimitat.
Florica R. Cândea – Frumos traseu ca o geografie spirituală! Când a început acest frumos exod? Și cum?
Anișoara Laura Mustețiu:
Este bine menționat cuvântul ”exod,” căci într-adevăr, plecarea mea din România, în 1990, nu a fost o simplă călătorie, un voiaj într-o țară străină. Am făcut parte dintr-o emigrare în masă a românilor, mai ales a tinerilor, doar câteva luni după revoluția din 1989, și după cucerirea binemeritatei libertăți. Cel puțin pentru mine, acest exod a fost încercător. În acele timpuri, în jurul anilor 1990, tărâmul străinătății îl simțisem asemenea unui hipodrom cu o cursă de cai, în care eu alergam în propriul joc de noroc. Dar am fost norocoasă, căci emigrasem în Germania, într-o țară în care calitățile umane sunt respectate și valorificate. Aceste recunoașteri mi-au fost veracități călăuzitoare. M-au inspirat. Desigur, nu a fost ușor. Dar, așa cum spunea și filozoful francez Albert Camus, am înțeles de timpuriu că în adâncul iernii, în interiorul meu ”există o vară invincibilă”.
Florica R. Cândea – Timișoara, se spune că fiind Orașul florilor, îmbată anii celor plecați! E o alegere plecarea, sau un hazard? Câteva destăinuiri despre viața scriitoarei…
Anișoara Laura Mustețiu:
În geneza lucrurilor nenumărate adevăruri își ascund chipul. Când mă gândesc la orașul meu natal, simt că-mi curg pe inimă stropi de trăiri antagonice. Iubire. Admirație. Mâhnire. Când privesc Timișoara, nu o privesc numai din centrul orașului. O privesc și din acel colț prăfuit, unde mă aflasem, atunci, la o vârstă fragedă. Timișoara este asemenea unui trandafir. Frumos. Îmbătător. Dar are și spinii ei, vătămători. Plecarea mea a fost o alegere. Evadare. O clipă decisivă, în care am tras cu putere de pânzele corăbiei, schimbându-i cursul spre soarele și furtunile necunoscutului. Așa cum îmi rostesc versurile Doar un emigrant…
Sunt doar un emigrant pierdut / într-o lume plină de mistere,
un emigrant ce s-a luptat / pentru noroc, din răsputere.
Sunt printre străini pierdut, uitat / de țară și datini dezrădăcinat,
sunt un străin printre străini / sunt, totuși, cel ce nu v-a uitat.
Florica R. Cândea – Nu ne cunoaștem, ne privim prin geana de condei și a muzei. Ne emoticăm și ne admirăm producțiunile literare! O pură întâmplare a făcut ca drumurile de Scripcă literară să ne apropie… Și totuși… E o empatie… Sau o prietenie a cuvintelor?
Anișoara Laura Mustețiu:
Cum am mai spus și în emisiunile mele de la Radio ProDiaspora, vă ador scriitura. Vă ador poeziile și textele literare, pline de frumusețe și originalitate. Dar spre bucuria mea, în spatele talentului scriitoricesc v-am recunoscut ca o ființă plină de bunătate umană. O bunătate pură și curată, rar întâlnită. Mă consider norocoasă să vă am ca și prietenă, chiar dacă suntem pe două continente diferite.
Florica R. Cândea – Ce ai dus, ce ai lăsat, ce ai păstrat la noua casă devenită patria de suflet?
Anișoara Laura Mustețiu:
În 1990, plecasem în lume doar cu o geantă de sport și câteva haine. Dar tot ce era mai important, purtam în inimă și în minte. Învățăturile de la părinți, de la bunici, de la profesori, știința, tradițiile și cultura. Doar mai târziu, mi-am dat seama că luasem cu mine o mică avere.
Majoritatea foștilor mei colegi, de la liceul de Matematica-Fizică, C. D. Loga și de la Liceul de Filologie-Istorie, au devenit doctori, avocați, judecători, profesori universitari, oameni de știință, ambasadori, miniștri. Aceste realizări le oglindesc calitățile, dar și valoarea învățământului de care a avut parte generația noastră. Așa și eu, am luat cu mine prețioase învățături, pe care le-am valorificat. Pe parcursul timpului am adunat și alte lecții, dar și picături proaspete de recunoașteri, absorbite din ploile vieții.
Florica R. Cândea – Doare dorul? Scrisul e un alean? Ce fac prietenii rămași în Timișoara? Care e puntea cu ei și ce rol de sudură are?
Anișoara Laura Mustețiu:
Dorul este o sintagmă a trăirilor sufletești, metamorfozate de la sublim până la dulcea-amară melancolie. Iar scrisul, da, aveți dreptate, este un alean. Faptul că scriu și public în limba maternă confirmă această idee. Căci ce altceva decât dorul – de țară, de prieteni, de amintiri, de cultură – m-ar putea inspira să scriu în limba română, după treizeci și patru de ani în străinătate, aici, pe un continent îndepărtat, înconjurată de o lume vorbitoare de limba engleză?!
Orașul natal, Timișoara, rămâne pentru mine un miraj, ce apare adeseori în oglinda amintirilor. Trebuie să mărturisesc, că încă îl iubesc… Majoritatea prietenilor mei din Timișoara sunt răsfirați prin toate colțurile lumii. Dar când mă întorc în România, am un mic colțișor de rai. E în satul bunicilor mei, Bucerdea-Vinoasă, lângă Alba Iulia. Acolo am prieteni dragi, care mă așteaptă cu brațele inimii deschise, ori de câte ori îi vizitez.
Cred că există întotdeauna o legătură spirituală, sufletească, între oameni, întâmplări și locuri. Cultura, tradițiile, amintirile trăite, cu părinții, cu bunicii, și cu toți cei dragi, toate sunt țesute în această legătură vie, spirituală, între locul unde ne-am născut și unde ne aflăm acum. O parte din chintesența vieții consistă din aceste trăiri.
Florica R. Cândea – Ne leagă și rădăcinile dar și vremurile, ne leagă Banatul care e fruncea…și Aradul, mincea… ne leagă portul și graiul… Și totuși… de ce-ai plecat?
Anișoara Laura Mustețiu:
Îmi este greu să răspund acestei întrebări. Îmi provoacă un sentiment paradoxal, o izbucnire simultană de furtună și soare. Simt că un simplu răspuns nu ar fi de ajuns. Sub mireasma întrebării zac răspunsuri, în care încă mai mocnesc cărbunii întâmplărilor și trăirilor trecute.
Câteva ecouri se regăsesc în cartea Crâmpeie din viața unei femei, O colecție de povești adevărate, publicată sub egida editurii Româno-Australiene de Cultură și care se află pe rafturile librăriilor online din România, dar și din străinătate. Este o carte nouă în beletristică, o carte de dezvoltare personală, care include o colecție de povestiri despre viață, despre oameni, face parte din categoria de literatură inspiratională, despre puterile interioare, despre sănătatea sufletului și frumusețea spirituală. Fondurile din această carte vor fi dăruite în proiecte caritative.
Florica R. Cândea – Ce face Anișoara Laura Mustețiu vara, când la antipozi e iarnă, sau invers? Despre familie, ca fruct … Diferit și prozaic ce ai spune?
Anișoara Laura Mustețiu:
Încă mi se pare straniu, când iarna se așterne în luna iunie, iar vara începe în luna noiembrie. Dar așa este aici, în Australia. Și a trebuit să mă adaptez. Și mai straniu este că, de când locuiesc aproape de plajă, o vizitez rar. Aici, totul trebuie savurat în limite. Soarele australian e arzător. Iar oceanul Pacific agitat, tumultuos, foarte diferit de cântecul suav al mării. Îmi place mai mult liniștea, armonia. Le regăsesc acasă, în grădina cu flori, lângă suflete frumoase.
În apropierea metropolei cu cinci milioane de locuitori, ascult în fiecare dimineață chicotitoarele păsări Kookaburra, ce se zbenguie printre ramuri de copaci decorați cu o puzderie de flori liliachii, numiți Jacaranda. În mica depărtare, cangurii ies unul după altul din pădurile uscate, în salturi mici și mai înalte, se adună în grupuri și adulmecă hrana proaspătă de pe câmpiile roditoare din Valea Vânătorului.
Iar eu îmi găsesc armonia și harul, în grădină. Natura emană o energie plăcută. Îmi place să absorb frumusețe din seva naturii și să o transform în cuvinte, în versuri, în povești. Din alchimia trăirilor și din elixirul adevărului, aspir, adeseori, spre cuvinte sfințite cu lumină.
Florica R. Cândea – Ce e românesc (bucate, amintiri, vesminte, dulcețuri…metaforice) la Sydney și ce (mai) face un român care adoră ploile de vară ca și pomii în floare?
Anișoara Laura Mustețiu:
În anul 2014, când am ajuns în Sydney, am descoperit spre surpriza mea, o mică Românie. Am participat la evenimente culturale românești, la concerte cu artiști români, la lansări de cărți și am cunoscut mulți români talentați. Unii dintre ei mi-au devenit prieteni. Atmosfera culturală de aici m-a inspirat. Efectele ei asupra mea au fost surprinzător de frumoase. A culminat cu publicarea a patru cărți, în limba engleză și română. Din februarie 2022, de când lucrez ca redactor la radio ProDiaspora, creez aproape săptămânal o emisiune de poezie, proză și muzică în limba română, Emoții și Iubire, transmisă din Sydney.
Florica R. Cândea – Am călătorit în splendorile umane! Ce sunt Prieteniile și dacă crezi în veșnicia lor?
Anișoara Laura Mustețiu:
Prietenia e o simbioză sufletească împletită cu ramuri de lumină… Este asemenea unui suflu divin pe pământ. Prietenii sunt îngeri, sunt mărturia că nu trebuie să ne pierdem speranța într-o lume mai bună, mai frumoasă. Am descris aceste gânduri în poezia Există-n viață oameni…
Există-n viață oameni care ne înalță, / cu sufletul lor cald, duios, nemărginit,
pe căi de soartă, efemere, ei ne-nvață / să prețuim tot ce-i bun, desăvârșit.
Există-n viață oameni care ne coboară, / cu nepăsarea lor, sau chiar și cu-n cuvânt,
și tot ce-i bun în noi ignoră într-o doară / și din durere, învățăm să prețuim ce-i sfânt.
Există-n viață oameni care uneori ne lasă / o lecție măreață pe brațe gingașe de amintiri,
ne-ndreaptă pașii pe o rază caldă, luminoasă, / când sufletul se pierde în umbre de trăiri.
În timp, am învățat din liniște, să iau tandrețe, / s-ascult doine de flori și-al inimii dor crunt,
mă pierd prin idealuri, în visele mărețe / și-n îngeri pe cărare, eu sper din ce în ce mai mult.
Florica R. Cândea – Un gând pentru români și unul pentru cei de acasă (Timișoara, sau din alte cotloane de suflet). Mulțumesc!
Anișoara Laura Mustețiu:
„Vă doresc tuturor, iubire, armonie și sănătate. Să fie pace pe pământ!”
„Vă mulțumesc pentru atenția acordată!”
A consemnat,
Prof. Florica R. Cândea, Arad.
Mangalia News, partener media al postului de Radio ProDiaspora, vă prezintă aici, emisiunile realizate de Anisoara Laura Mustetiu, minunata noastră timișoreancă, „rătăcită la antipozi”.
Mangalia News, 29.05.2024.
