Ultima mea căsătorie la care am fost ginere m-a dărâmat total. N-am mâncat nimic, n-am băut, că eram cu mașina, dar am dansat cât pentru zece vieți. Rezultatul? Am căpătat bătături pe ambele tălpi, am slăbit 4 kile și mi-am distrus pantofii „cu scârț”.
Să vă povestesc cum s-a văzut totul din punctul meu de vedere. Febra și nervii au început de dimineața. Nu-mi găseam nicăieri costumul culoarea „oului de rață”, (altul n-aveam!). Nici pe scaune, nici pe umerașul din hol, nici în cuier. Am făcut dezastru în casă, toate erau cu susul în jos. Un` să fie?
Am răcnit drăgăstos, cu voce de bas-bariton încălzit deja (jurai că-s maestrul Pompei Hărășteanu!), la mireasa mea care se chinuia, săraca, să-și calce singură patruj de metri de rochie.
-Uuuunde mi-ai pus costumuuuul?
Dana m-a privit „oblic”, (adică italic pentru cine se pricepe la tehnoredactare) și, fără să-mi zâmbească măcar, (ce infamie!), mi-a arătat șifonierul.
-Încearcă să deschizi ușa. Poate te strigă!
Aha. Deci vrea să mă enerveze. Nu va putea! Azi sunt calm și prinț. Mă însor! A treia oară!
Am lăsat-o în mătasea ei, să bombăne cât o vrea, s-a și ars între timp la o palmă, a urlat, a plâns, a înjurat, a zis că nu se mai mărită. Apoi și-a pârlit și dantela, puțea înfiorător în casă a coceni și a toamnă târzie.
Am pus muzică, să mă destind. Eram ginere. Aveam dreptul. Toată lumea numai despre mirese vorbește. Dar la noi, bărbații, cine se gândește? Asta e curată discriminare!
După costum, pantofii. Splendizi! Noi-nouți, din piele neagră, „cu șcârț”, am dat o căruță de bani pe ei, mai bine nu spun cât! M-am încălțat. Afară era frig. Noiembrie, ce vreți?! Noiembrie, ultimul bal…
M-am privit în oglinda mare de pe hol. Sfinte Pantelimoane, cât eram de frumos! Tom Jones în persoană, pe cuvântul meu. Calu-mi mai lipsea, că încolo…
Hm. Credeți că m-a observat cineva? Toată lumea, cu ochii pe Dana. Că e așa, că e pe dincolo, ba s-o pupe, ba s-o aranjeze, ba s-o sfătuiască de „bine” în ceea ce mă privește: calcă-l pe picior, trage-l de păr, ciupește-l de nasturi, etc. Prostii!
Abia așteptam să ajung la restaurant! Îmi chiorăiau mațele de foame, nu pusesem nimic pe limbă în ziua nunții. Emoția. Îmi era frică. Recunosc. Dacă nici a treia căsătorie nu funcționa…chiar că trebuia să mă opresc.
După slujbă ne-am dus la cârciumă. Eram terminat. Mă dureau picioarele. Minunații pantofi „cu scârț”! Ne-am așezat la mese, mirosea înnebunitor a sarmale și-a friptură. Când să introduc prima sarma în gură, sare nașu` vesel și cu chef de horă:
-Finule, da` noi nu dansăm, nu ascultăm o muzică ceva?
-Ba da!, am zis amărât. Numai de țopăială nu-mi ardea la ora aia, plus că uitasem și sculele care dădeau muzică și CD-urile, pe care le pregătisem eu de cu seară.
Am găsit totuși prin restaurant o javră de radio-casetofon, care funcționa numai pe postul Itsy-Bitsy FM, ăla pentru copilași. L-am rugat pe socru-meu să-i facă ceva, el fiind electronist de meserie. M-a privit cu un singur ochi. Era atât de beat, încât nu cred că mai știa cine sunt. Asta am dedus eu, pentru că mi-a zis: „Am înțels, să trăiți, tovarășe director!”. Săracul!
În fine, s-a concentrat el cât a putut, a vărsat vreo trei pahare de coniac, a răsturnat o farfurie cu sarmale pe un invitat, apoi a găsit niște scobitori, le-a îmbârligat între ele și le-a înfipt, nu știu unde precis, iar magaoaia a început să cânte. Dana a adus din mașină câteva CD-uri uitate acolo și s-a pornit dansul. Dar ce combinații teribile. M-a luat amețeala. Margareta Pâslaru cu muzica din filmul Veronica, Metallica, Black Sabbath, muzică evreiască (Shabat Shalom!) și Ionel Tudorache cu cântece de petrecere, dar mai ales de înmormântare. Și s-a pornit, nene, o distracție cum nu s-a mai pomenit. Eu unul, sincer, vă jur că n-am mai trăit așa ceva la nicio nuntă de-a mea. Se bâțâiau invitații ca la „Danez pentru tine”, care-n stânga, care-n dreapta, unul făcea piruete, altul tropăia, pocnea din degete, dădea din cap.
M-am aruncat și eu în dănțuială, ca-n bazin, asta ca să mă răzbun pentru că n-am mâncat. Dacă aș fi fost în apă, ați fi zis că înotam stil Fluture, dacă aș fi fost pe schiuri, ați fi jurat că exersam „Cristiane”.
Mi-am învârtit mireasa, am zdruncinat-o pătimaș, am izbit-o când în nașu, când în nașa. Rock-and-roll, ce vreți?! La sfârșit, am lăsat-o așa, pe spate, de era s-o și scap în cap de vreo cincișpe ori. Mi-am privit, la sfârșit, pantofii. Pielea se dezlipise la dreptul și un deșt de toată frumusețea îmi iesise afară, prin ciorap. Arătam ca dracu`, dar o dată se însoară omul, nu? Mă rog. Așa se spune.
Răzvan Mateescu, revistatreispe
MN: Articolele semnate de Dana Fodor Mateescu și de Răzvan Mateescu, publicate de cotidianul online Mangalia News, pot fi citite aici. Merită! În același timp, vă recomandăm cu căldură să vizitați și colecțiile de artă populară de pe Artizanescu.ro și să comandați obiectele de artizanat preferate. Artizanescu.ro respectă tradițiile românești!
Mangalia News, 16.06.2024.
