„De fiecare dată când am început să scriu un roman, am pornit de la un fapt real auzit sau povestit de cineva și care m-a impresionat în acel moment. Am început să scriu romanul „Singur prin viață”, având în minte drama unei tinere ce a trăit o frumoasă poveste de dragoste, o poveste de o noapte, dar care a marcat-o toată viața. Din această noapte de dragoste a rezultat un băiat pe care-l crește singură, cu dragoste și responsabilitate. (…) Povestea personajelor mele este doar a lor, romanul meu este o plăsmuire prin care am vrut să-i prezint cititorului modele din viața de toate zilele, întâmplări ce ar putea să-i influențeze existenţa. (Dora Alina ROMANESCU).
Despre romanul „Singur prin viață”:
***
Pornind de la definirea conceptului de istorie personală ca parametru inepuizabil pentru analiza continuității personajelor identificate în romanul doamnei Dora Alina Romanescu, intitulat „Singur prin viață”, primul element de remarcat este, desigur, „decizia”, un factor hotărâtor în derularea evenimentelor. Romanul prezintă viața zbuciumată a unui tânăr (David), prin relatarea celor mai importante momente din viața acestuia, în dorința de a răspunde unei întrebări primordiale: există destin, sau viața se construiește ca urmare a deciziilor pe care personajul le consideră cu bună credință și răbdare? Fără a da un răspuns acestei chestiuni, David își clădește istoria personală cu perseverență și încredere în viitor, fapt ce îl face să rescrie mitologia eroului, poate încadrându-se în arhetipul propus de Carl Gustav Jung în lucrările sale de specialitate. Pentru Jung, eroul arhetipal reprezintă o întrebare a psihicului uman adresată individualismului, acelui proces care face ca fiecare persoană să fie unică. Arhetipul eroului este, de asemenea, unul comun pentru aproape toți oamenii. Deși toată lumea poate avea o imagine ușor diferită despre ceea ce face un erou, aceasta este în general întruchipată de persoana care luptă, luptă și câștigă împotriva adversității. Adversarul, în cazul lui David, este reprezentat de neputință, de zidul pe care trebuie să îl doboare pentru a se regăsi, pentru a putea reîncepe să trăiască în speranță și dăruire. Precum Anul Nou aduce înnoire în suflet, mitul (personal al) „eternei reîntoarceri” îl călăuzește pe David prin canale nevăzute, către captarea energiei de care are nevoie pentru a depăși obstacolele. Destin? Încercare? Decizie proprie? În final, cel mai important aspect al unui posibil răspuns este călătoria lui David, prin care suntem purtați cu durere de către autoare. Încă o dată, istoria personală este proiectată prin suferință, pentru a realiza un nivel superior relatării, pentru a ne atrage pe noi, cititorii, în lumea ireală a umanului general valabil. Așa cum David consideră să trăiască pentru viitor, el respectă o regulă de viață neuitată de omenire: revolta împotriva timpului concret, istoric, nostalgia unei reîntoarceri periodice la un timp mitic al originilor, la Marele Timp. Un erou de poveste, el se definește și ne definește în marea luptă pe care o dăm în fiecare zi pentru a ne păstra conștiința umană. (Mihaela CRISTESCU).
***
Apariţia volumului „Singur prin viaţă” pune în evidenţă o romancieră care se mistuie pe altarul creaţiei numeroaselor sale romane publicate într-un răstimp foarte scurt. Bună cunoscătoare a mentalităţilor sociale şi a multor subtilităţi de viaţă, în creaţiile sale s-a apropiat cu căldură şi înţelegere de oamenii simpli, de oamenii obişnuiţi, cărora le relevă viaţa cotidiană într-un registru afectiv şi, în acelaşi timp, realist. Viaţa pulsează în scrierile sale, aşa cum o vedem şi noi în fiecare zi, cu toate ale ei, cu bucuriile, tristeţile, cu visele împlinite sau năruite, cu întâmplările aparent simple, lăsându-ţi impresia la prima vedere că nu ai nimic de descoperit, dar mai apoi se întipăresc în memorie şi te invită la meditaţie, cu trimiteri la poveţele şlefuite de străvechime. Multe sensuri subtile şi inteligente se pot desprinde din diferite pasaje. „Fiecare suflet are o poveste”, notează autoarea. „Poveştile au viaţă şi ele, trăiesc în fiecare dintre noi, în tot ce ne înconjoară, în tot ce ne face mai buni, mai frumoşi, mai înţelepţi, mai senini, dacă ştim să le ascultăm cu sufletul”. Romanciera are o disponibilitate inepuizabilă de a da viaţă personajelor şi a le face să se mişte confortabil printre paginile cărţii. Aşterne cu lejeritate năvala de idei şi trăiri cu care îşi înzestrează personajele. Vorbind despre scrierile sale, mărturiseşte: „Scriu despre oameni şi locuri dragi. Scriu cu uşurință, văd cu ochii minţii evenimentele şi faptele descrise, trăiesc cu sufletul sentimentele eroilor mei”. (…) Dincolo de cuvinte, simţi calda înţelegere a autoarei şi nu de puţine ori o descoperim printre rânduri, ca un alt glas al personajelor sale. Tulburată de avalanşa întâmplărilor nefericite, o auzim punând omeneasca întrebare: „Cine are plăcerea de a învălmăşi astfel destinele?”, sau auzim ecoul unei reflecţii: „Cine spune că dragostea e doar frumoasă, înseamnă că nu a bătut la toate uşile palatului unde sălăşluieşte aceasta”. Copertele acestei cărţi cuprind o scriitură dezgolită de orice convenienţe şi fiecare dintre noi ne recunoaştem în diferite ipostaze. Mesajul ei e unul profund – îi opreşte pe cititori din tumultul haotic al acestei vieţi de prea multe ori bulversate şi îi determină să reflecteze la ideea că omenirea nu a găsit de-a lungul veacurilor altă formulă mai reuşită pentru a ne duce existenţa, decât în viaţa de familie. (Elena BUICĂ).
***
Fragmente din romanul „Singur prin viață”:
Cel mai important lucru în viață este să trăiești ceea ce ești, să-ți cultivi și să-ți ocrotești ideile, visurile, gândurile, să vezi tot ce este de văzut bun, să înțelegi, să conștientiezi tot ceea ce te face fericit, demn, cinstit, apreciat, iubit. Libertatea, pacea, fericirea pe pământ sunt dorite de aproape toată lumea. Majoritatea oamenilor trudesc din greu pentru bani, fac sacrificii, compromisuri, își doresc să-și împlinească visurile cu orice preț, dar sunt și oameni al căror scop în viață este acela de a-și ajuta necondiționat semenii, de a-i ocroti, de a le dărui cele mai alese sentimente din sufletul lor. Oamenii urmează drumuri diferite în viață, dar, oriunde merg, duc cu ei locurile copilăriei, chipul celor dragi, obiceiurile și tradițiile, pe care le așază la loc de cinste în biblioteca sufletului. Pe lângă aceste amintiri dragi, de care nu se despart niciodată, oriunde merg în timpul vieții, împrumută câte puțin de la cei lângă care trăiesc, îi îndrăgesc, îi prețuiesc, încet-încet se consideră ca fiind de-ai lor și încearcă să le pună în lumină valorile. (…) Specifice românului adevărat au fost și sunt hărnicia, supunerea față de legi, vitejia, sociabilitatea, simțul umorului, credință, pioșenia. (…) Dumnezeu ne dă viața și apoi noi, pământenii, ne-o facem după voia inimii. Când ne este bine, suntem fericiți, ne considerăm norocoși, când ne este rău, ridicăm privirea spre cer și punem întrebări: „De ce, Doamne?”, „Cu ce am greșit, Doamne?”, fără să ne uităm în urmă la faptele, la poftele, la vorbele, la greșelile noastre. Dumnezeu ne mângâie mereu cu lumina Sa cerească, întunericul îl căutăm noi, muritorii. El ne dăruiește doar iubire, ura o cultivă în sufletele lor oamenii care cred că banii și opulența îi fac puternici, invincibili, nemuritori. Ne întâlnim la tot pasul cu aceia care urmăresc să fure visurile altor semeni, să le distrugă, sau pur și simplu să lovească fără să aibă un motiv anume. Lovesc în cei harnici, lovesc în cei ce apără valori etice și morale, lovesc în oamenii de omenie, lovesc când au greutăți, când sunt căzuți la pământ, lovesc atunci când au sufletul rănit. De ce? Ce simt când răsucesc cuțitul în sufletul rănit al unor semeni care încearcă să și-l vindece? Toți pământenii sunt neputincioși în fața timpului, sunt neputincioși în fața unei vijelii, în fața unui incendiu sau a unui dezastru natural… Nimeni nu este perfect. Toți oamenii au umerii încărcați de poverile greșelilor, mari sau mici, pe care le fac în călătoria lor prin viață. Cât sunt pe pământ, majoritatea oamenilor au plăcerea de a-și judeca semenii, dar uită să se privească în oglindă, să se uite la ei înșiși. Mulți uită că în fața morții și în fața lui Dumnezeu suntem toți egali. Suntem o fărâmă de nimic în acest imens Univers, dar putem deveni importanți prin faptele noastre. Să nu uităm să ne bucurăm de soare, să nu uităm să dăruim la fiecare pas o vorbă bună, un zâmbet cald, un strop de iubire, să nu uităm că este loc pentru toți pământenii sub soare.
MN: Articolele cu și despre scriitoarea Dora Alina Romanescu, publicate cu mare drag pe Mangalia News sunt AICI și vă așteaptă să le (re)descoperiți, iar cine dorește să aibă în biblioteca sa romanele cu autograf, din ediția de colecție a prozatoarei Dora Alina Romanescu, se poate adresa în privat autoarei, la telefonul 0742 223 759.
Mangalia News, 22.06.2024.
