Despre romanul „Frânturi din viață”:
***
Dora Alina Romanescu este scriitoarea care oferă, prin cărțile sale, optimism și speranță. E o lumină care tot vine și ne pătrunde profund, presărând semințe de bunătate și înțelepciune care încolțesc și în cele mai de piatră inimi. Revenim la romanele sale ca la niște povești adevărate. E și cazul fericit al cărții „Frânturi din viață”. Scriitoarea tratează subiecte venite din cotidian, din realitățile plăcute sau mai puțin plăcute, fericite sau mai puțin fericite, pe care ne este dat să le trăim cu toții, stropindu-le abundent cu încredere, iar personajelor le oferă șansa de a re-deveni, de a se îndrepta, șansa de a avea acea parte de fericire și împlinire pe care trebuie s-o aibă fiecare muritor. Dragostea față de locurile natale, de oamenii cu care a împărțit necazuri și bucurii, îi perseverează scriitoarei avântul de admirație și respect pentru personajele sale, pentru locurile dragi în care a copilărit. Astfel, dânsa perfecționează pe paginile cărții un adevărat stil al descrierii. Fie că e vorba de locuri, oameni sau caractere, Dora Alina Romanescu își așază cu mult talent cuvintele, le încarcă cu noi și noi semnificații, le răspândește darnic pe filele povestirilor, îndemnându-ne pe noi, cititorii, să le sorbim aroma și să le acceptăm cu bucurie în propriul sistem de valori. E o lecție în fiecare carte, în fiecare povestire și noi, într-un secol atât de crunt și nemilos, trebuie să-i acceptăm învățăturile, să împrumutăm din blândețea și bunătatea personajelor pe care le construiește cu dăruire profundă de scriitor credincios și înțelept. E un îndemn care vine din necesitatea acerbă a scriitoarei de a schimba ceea ce provoacă durere și disconfort. Problemele vieții nu vor conteni să apară, important e cum ne vom poziționa noi, oamenii, în fața lor, cum vom face față provocărilor timpului, cum vom răzbi prin acest labirint cu surprize de tot felul, care se numește viață. Cărțile Dorei Alina Romanescu sunt luminițe care ne pot ajuta să parcurgem demn și cu încredere prin acest labirint. Fericirea e în noi înșine. E talentul și dorința fiecăruia de a persevera în drumul vieții, de a iubi și a respecta, de a crede și a încuraja, de a plânge și a râde, de a vedea și a acționa, de a se bucura și a bucura pe alții. Sunt adevăruri desprinse din „Frânturi din viață”, cu mica precizare de final: trăind frumos și demn fiecare frântură, vei avea de conștientizat că, luate împreună și așezate frumos, ele, de fapt, constituie Viața noastră! (Liubovi CIBOTARU).
***
Scriitoarea Dora Alina Romanescu îşi continuă cu acest volum de proze periplul epic prin viaţa personajelor sale, dar şi prin propria viaţă, cu inserţii autoreferenţiale datorate memoriei afective, confirmând în acest fel, dacă mai era nevoie, vocaţia de prozatoare de mare forţă dramatică, dar şi de analistă fină a stărilor emoţionale trăite de eroii săi. După mai multe cărți de proză, autoarea s-a instalat bine în genul epic, demonstrând putere imaginativă şi de sugestie, atât de necesare pentru genul abordat. De data aceasta oferă cititorului o selecţie de proze de analiză foarte interesante, vizând aspectele vieţii cotidiene, cărora autoarea le-a adăugat cu prisosinţă elemente imaginative pe măsură. „Frânturi din viaţă” – titlul spune tot, povestirile nefiind altceva decât secvenţe, instantanee din existenţa cotidiană. Siajul amintirilor transfigurate artistic vine să completeze şi să îmbunătăţească realitatea, cu elemente ale unui trecut apropiat, impregnat în memoria individuală sau colectivă a personajelor. Volumul, în integralitatea lui, confirmă şi atestă o vocaţie certă de prozatoare care nu face economie de mijloace de expresie, caută filonul de aur al mesajului pe care să-l transmită oamenilor în dorinţa de a-şi împodobi sufletul cu frumuseţe. (Cezarina ADAMESCU).
***
În noua sa carte, „Frânturi din viață”, Dora Alina Romanescu aduce în prim plan tipologia abuzatei. O asemenea tipologie transpare din următoarele povestiri: „Biciul fermecat”, „Chemarea mării… la Vama Veche”, „Pedeapsa” și „Escrocii”. Bunăoară, în „Biciul fermecat”, Măriuca – o tânără liceană de 15 ani – este abuzată fizic de un tată câinos la suflet, care mai întâi o apostrofează, iar apoi o biciuiește fără milă. La întrebarea mamei de ce lovește fata, tatăl îi răspunde nervos: „Biciuiesc o leneșă! Crede că dacă umblă la liceu și vrea să se facă doamnă, nu trebuie să umble cu oile (…) Îi scot eu domnia din cap.” Însă, când bărbatul vrea s-o lovească și pe Rafila, aceasta îi smulge agresorului biciul și începe să-l lovească plină de ură. Luat prin surprindere, Nicolae încasează un potop de lovituri și strigă: „Oprește-te odată, că m-ai omorât cu bătaia”. Spiritul justițiar al Rafilei se vădește și într-o altă situație, în confruntarea cu primarul. Curiozitatea și mirajul față de „tărâmul făgăduinței și al distracției fără opreliști” – Vama Veche – o fac pe tânăra viitoare medicinistă Clara (povestirea „Chemarea mării… la Vama Veche”) să-și mintă părinții și să plece cu un grup de băieți necunoscuți spre acest tărâm al perdiției. Clara a fost o potențială abuzată sexual: drogată de către tinerii cu care a acceptat să meargă la mare, aceasta a ajuns în comă alcoolică, la spital. Clara își promite să tragă învățături din această aventură nefericită. Povestea Clarei are și o morală referitoare la tânăra generație teribilistă: „Dacă vom fi conștienți de defectele noastre, dacă vom învăța mereu din greșelile noastre, dacă ne vom curăța sufletul de ură și ne vom împodobi mereu chipul cu un zâmbet, călătoria noastră pe pământ va fi lină, liniștită, armonioasă…” „Pedeapsa” aduce în atenția cititorilor drama unei tinere de 16 ani, abuzată de tatăl ei vitreg, căsătorit cu mama ei, după ce acesta își „ajutase” cel mai bun prieten al său să se înece. Nemaisuportând calvarul la care era supusă, fata fuge de acasă la locuința bunicii, însă violatorul vine și acolo și-i mărturisește crima abominabilă. Dând dovadă de sânge rece, tânăra îi spune monstrului că tocmai a băut pe nerăsuflate cana cu lapte și cacao în care ea pusese o otravă puternică și pe care avea de gând ca ea s-o bea. Speriat că a fost otrăvit, perversul își primește dreapta pedeapsă: i-a cedat inima de frică, fata profitând de lașitatea de care dau dovadă aproape toți ucigașii. Alina este tipul abuzatei virtuale, în plan afectiv, din povestirea „Escrocii”. Această scriere exploatează metoda „Accidentul”, folosită de borfași, spre a păcăli oamenii creduli și miloși, care sunt gata să dea unor necunoscuți (de obicei pretins avocați) sume fabuloase, spre a-și salva una dintre rude (care ar fi comis un accident de mașină), ca să nu facă pușcărie. Dacă pățania Alinei, care era cât pe ce să cadă în plasa unor escroci ce se foloseau de metoda „Accidentul” e verosimilă (presa ultimilor ani a relatat pe larg istoria unor astfel de păgubiți), nu putem da crezare la ceea ce – tot virtual – era să pățească Alina, ori de câte ori s-a lăsat abordată de necunoscuți „întâlniți” pe contul său de socializare. Aceștia se prezentau ca fiind văduvi, aflați în căutarea „perechii visate”. Perfect credibil. Credibilă e și modalitatea de a face femeia sensibilă să se îndrăgostească – noianul de dulcegării, vorbe mieroase, frumos meșteșugite, spre a-i ajunge la inimă. Alina nu se va lăsa păcălită: „cavalerii” ei „nu voiau să-i cucerească inima, ci s-o escrocheze, solicitându-i o anumită sumă de bani, bazându-se pe sensibilitatea ei de femeie frumoasă”. Concluzia personajului e un fel de memento pentru cei creduli: „Pentru Alina, aceste experiențe au fost lecții de viață, care vor rămâne în minte pentru agresivitatea cu care i-au rănit sufletul.”
Volumul în discuție conține între copertele sale povestiri și evocări ale unor persoane dragi autoarei, portrete păstrate de memoria afectivă a doamnei Romanescu.
Toate aceste tipologii pe care le-am prezentat dovedesc faptul că doamna Dora Alina Romanescu este o bună și fină cunoscătoare a psihologiei feminine. (Constantin MIU).
MN: Articolele cu și despre scriitoarea Dora Alina Romanescu, publicate cu mare drag pe Mangalia News sunt AICI și vă așteaptă să le (re)descoperiți, iar cine dorește să aibă în biblioteca sa romanele cu autograf, din ediția de colecție a prozatoarei Dora Alina Romanescu, se poate adresa în privat autoarei, la telefonul 0742 223 759.
Mangalia News, 29.06.2024.
