Despre romanul „DEMON ȘI ÎNGER – Impostorul și magicul pandantiv Love”:
Ca și în celelalte cărţi de ficţiune ale sale, și în „DEMON și ÎNGER – Impostorul și magicul pandantiv Love”, Dora Alina Romanescu aduce un elogiu purităţii, iubirii și vieţii – ca valori fundamentale, dar și profesiei de dascăl, familiei tradiţionale, locului natal sau patriei. Descendentă din linia prozatorilor moralizatori, autoarea ne dovedește că încă există public cititor avid de povești în care sunt incriminate fapte imorale, povești inspirate din viaţa contemporană. Acum, alte măști ale răului corupător, alte măști ale binelui care, ca în basme, va ieși învingător, va lumina omul întunecat care mai are totuși o fărâmă de conștiinţă și în care sămânţa divină nu a fost înnăbușită complet de buruienile întunericului.
Cartea condamnă trăirea nedemnă de statutul de om creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Credinţa autoarei, că acolo unde este permisă intervenţia divină, curăţirea în spirit, acolo lumina poate birui întunericul, este vizibilă în alegerea temei, în modul de construcţie a tramei și a personajelor, în zugrăvirea mediilor în care sunt plasate personajele și mai ales în finalul fericit al poveștii. Protagoniștii reușesc să se sustragă din cursele vremii, din întunecimea minţii, să găsească împlinirea în familie și să trăiască fericiţi în propria ţară (deși unii studiază și trăiesc în America, Ţara Făgăduinţei, iar alţii doar o vizitează).
Fiorul patriotic, filonul autohton și bunele maniere sunt cultivate aproape cu ostentaţie în familia tinerei profesoare, o familie de intelectuali de vază. Aprecierea instanţei auctoriale este vizibil îndreptată spre personajele pe care le-a înzestrat cu felurite virtuţi duse la rang de artă a vieţuirii (dragostea și protecţia familială, respectul faţă de Dumnezeu, de biserică, de sine, de semeni, simţul dreptăţii, iubirea, patriotismul, cinstea, puritatea morală și trupească, pocăinţa care duce la reabilitare, sinceritatea, bunul simţ, întrajutorarea). Din text transpare, de asemenea, foarte bine, credinţa în rolul extrem de important al dascălului care își pune puternic amprenta în dezvoltarea generaţiilor de adolescenţi și de tineri, iar Tibiana este modelul profesorului dedicat misiunii sale de a lumina tineretul, prin sădirea atât a cunoștinţelor teoretice, cognitive, cât și a idealurilor moral-comportamentale.
Personajul principal, deși născut într-o familie săracă, este un tânăr român de o inteligenţă ieșită din comun, cu un destin profesional remarcabil. Dar cariera sa știinţifică desfășurată în Statele Unite ale Americii, acolo unde urmează și cursurile universitare, este doar o latură (cea pozitivă, apreciată) a tânărului inventator; ea este dublată de o latură întunecată, aceea a intimităţii sale, prin care își refulează complexul din copilărie. Coexistând deci două personalităţi antitetice în acest om, acţiunile sale se creionează pe două direcţii: lumină și întuneric, ca o bipolaritate ce îi dictează comportamentul. Sau, ca și cum ar fi ghidat, rând pe rând, de forţe solare și de forţe nocturne. Pe pământul ţării natale, acolo unde trăise umilinţa (cel puţin așa simţise el viaţa de copil), se manifestă zona întunecată de conștiinţă, pe fondul unui trai luxos, ademenitor. La capătul celălalt, dincolo de ocean, în ţara care promovează talentele fără discriminare și care l-a ajutat să se simtă împlinit intelectual, sunt „jucate” doar capacităţile sale remarcabile puse în slujba evoluţiei știinţifice a omenirii.
Care e adevărul despre protagonistul masculin? Sunt două feţe ale aceleiași monede? Ce îl determină pe Samuel Rusalin alias Gil Boltan să își caute mântuirea încă de pe pământ? Cum poate un suflet neprihănit să atingă inimi și să transforme întunericul din jur? Mai există șanse de reabilitare pentru cei căzuţi în cele mai adânci prăpăstii ale mizeriei umane? Cum te poţi împăca cu un destin ce poate părea nedrept? Mai este familia un reper moral? Sunt complet decăzuţi și irecuperabili tinerii de azi? Cum își exercită familia rolul său formator? Iată doar câteva întrebări ce se pot naște în timpul lecturii. Iar răspunsurile sunt descifrabile tot în fibra textului, text căruia autoarea îi încredinţează o parte din fiinţa sa interioară, transferându-i propriile crezuri, propriile idealuri și convingeri despre lume și viaţă.
Ca în multe povești nemuritoare, și în „DEMON și ÎNGER – Impostorul și magicul pandantiv Love”, călăuzirea de Sus salvează suflete întunecate, iubirea transformă vieţi, regretul este primul pas spre vindecarea sufletească, fiecare își are prorpriul destin de urmat, în clar-obscur, dar întotdeauna terminat în lumină, ca răsplată a celui ce caută binele. (Prof. Daniela VARVARA).
Fragmente din romanul „DEMON ȘI ÎNGER – Impostorul și magicul pandantiv Love”:
„Este greu să mă crezi, dar tu, chiar tu m-ai vindecat de această traumă ce mă urmărea din copilărie. Delicateţea ta sufletească, gjija pe care mi-ai purtat-o cât am fost în Maldive și apoi în croazieră, dăruirea ta faţă de mine, modul tău sincer de gândire, credinţa ta, felul natural de a aborda orice problemă mi-au inoculat în suflet dorinţa de a deveni un om normal, un om care să iubească fără ură. Extraordinarul vine din faptul că lângă tine m-am decis să uit, să las în urmă drama pe care am trăit-o în copilărie și, culmea culmilor, să-i accept și să-i înţeleg pe cei care m-au adus pe lume.
– Dacă tu ai suferit, de ce ai făcut și alte persoane să sufere?
– Tibiana, ești o femeie citită, deșteaptă, ai capacitatea de a discerne lucrurile, așa că pot să-ţi spun sub jurământ că în afară de cei care mi-au dat viaţă și de tine, nu am făcut pe nimeni să sufere, nu am frânt niciun suflet, nu am dat speranţe niciunei fete care mi s-a aruncat în braţe, dimpotrivă… Nu îţi voi spune de ce mi-am renegat părinţii, nimeni nu va ști vreodată, iar când m-am despărţit de tine am avut sufletul făcut fâșii. Orice ai spune și oricât mă vei urî, tot într-un colţișor din sufletul tău vor sta clipele inestimabile pe care le-am trăit împreună…
– Nu voi uita nimic din ceea ce am trăit alături de tine, voi rămâne cu gândul că ai dispărut pentru totdeauna din viaţa mea, mă voi gândi la tine ca la un suflet plecat în eternitate”.
(…) „Când ai o greutate care-ţi împovărează fiinţa, de cele mai multe ori este bine să te îndepărtezi de tot ce ţine de aceasta, să lași în urmă locurile, oamenii, amintirile care ţi-au îmbolnăvit spiritul, mintea și inima. Dacă ai puterea să-ţi potolești gândurile pentru ca acestea să nu-ţi mai joace necontenit în minte, dacă reușești să înoţi contra curentului și să ieși la mal, din acel moment poţi să consideri că ești o învingătoare, că ești aproape vindecată de trauma pe care ai suferit-o.
Loviturile pe care le primești de-a lungul vieţii, puternice sau nu, toate îţi lovesc sufletul, îţi strivesc fiinţa, îţi împovărează umerii. Uitarea devine un balsam care ne ajută să lăsăm pe aripile timpului ceea ce ne-a doborât la pământ, ceea ce ne-a însângerat inima. Continuăm să mergem pe drumul vieţii, însă în subsolul sufletului, cu voia sau fără voia noastră, le avem pe toate depozitate în ordinea cu care ne-au năpădit și, dacă îndrăznim să deschidem acea ușă, se năpustesc asupra noastră în avalanșă, precum un uragan. Uitarea nu mai are puteri vindecătoare, sufletul aleargă în derută, fiinţa se prăbușește încet, încet în neant. În clipa aceea nu te mai poate salva decât El, Făcătorul cerului și al pământului, care te învăluie cu mila Sa cerească, care-ţi arată drumul și îţi pune în suflet speranţe și putere. Doar El îţi va fi alături și te va ajuta să renaști din propria-ţi cenușă. Doar El, pentru că doar El te iubește așa cum ești tu, El îţi dă a doua, a treia, a patra șansă, pentru a avea bucuria să privești spre frumuseţea lumii, spre tainele care ne înconjoară la tot pasul, spre farmecul vieţii, spre bucuria de a fi om și a trăi pe acest pământ.”
(…) „Adevărul pe care-l știu rămâne doar pentru mine, rămâne în sufletul meu. Sunt fericită pentru viaţa cu care am fost binecuvântată, așa că, iubite gânduri, nu are niciun rost, nu mai folosește nimănui taina despre care vorbiţi. Înainte de a intra în casă, unde mă așteaptă cele mai dragi fiinţe ale sufletului meu, lăsaţi-mă, dragi confidente, să privesc cerul și să spun…
Îţi mulţumesc, Doamne, pentru iubirea copleșitoare cu care mă dezmierzi clipă de clipă!
Îţi mulţumesc, Doamne, pentru iertarea pe care dăruind-o, am dobândit pace!
Îţi mulţumesc, Doamne, pentru toate cadourile spirituale care mi-au îmbogăţit fiinţa!”…
MN: Articolele cu și despre scriitoarea Dora Alina Romanescu, publicate în cotidianul online Mangalia News sunt AICI și vă așteaptă să le (re)descoperiți, iar cine dorește să aibă în biblioteca sa romanele cu autograf, din ediția de colecție a prozatoarei Dora Alina Romanescu, se poate adresa în privat autoarei, la telefonul 0742 223 759.
#MangaliaNews, 13.07.2024.