Mi-am pus soarele în curte și mi-e cald de văd albastru,
stau sub duș două decenii și înot într-un dezastru,
gheață fur din frigidere, aer din ventilatoare,
și astept să mă-ntărească fix ce vrea să mă omoare.
Mi-a zis sâmbăta că-i miercuri, Ana că n-a fost zidită,
am avut căderi de calciu dup-o bere prăpădită,
mă topesc și-n apă rece, curg ca lava, fără milă,
beau de sting și-mi fac rezerve, ca în oază, o cămilă.
M-am certat cu toiul verii, n-am știut ce îmi propune,
să cânt versurile albe, să-i recit ce îmi compune,
să am iulie în august, să petrec de-i sărbătoare,
să fac vinul să respire, să pun micii-n scobitoare.
Mă revolt însuportabil, strig nervos la paparudă,
să-și pornească misiunea, să se ude când mă udă,
c-o să vină vara toată, chiar aici, la colț de stradă,
să-mi dea pălmi, să văd albastru, să mă-nghesuie-n ogradă.
MangaliaNews, 27.07.2024.
