Despre romanul „Simfonia sufletului călător”:
Există un timp pentru toate, și pentru Frumos, și Bine, și Devenire. Viața ne îndrumă pe căile neștiute ale destinului personal, ca-ntr-o poveste de iarnă. Totul se îmbracă în haina transcenderii, a transformării, a trecerii dincolo de zare, dincolo de orizont. În acest fel, se deapănă trăirea copilului spre adolescență, maturitate, spre vârsta înțelepciunii, spre Marea Trecere. Dar întru cele ce sunt ale existenței umane este necesar să observăm și acelea ce pot fi obstacole în ascensiunea noastră, dar și pe cele de pe calea de ridicare spre cele înalte ale spiritualității, cele ce reprezintă amprenta noastră harică și creatoare.
Nu putem uita că suntem datori să ne construim frumos și să-i clădim pe semenii noștri, aș putea spune, și mai frumos. Suntem faruri călăuzitoare prin necunoscut, spre zarea cunoașterii și spre țărmul împlinirii umane. În acest sens se desfășoară narațiunile doamnei scriitoare Dora Alina Romanescu, o voce puternică a scriiturii dobrogene și a literaturii române. Percepția sa autobiografică din acest volum ne poartă pe margini de timp al transcenderii, al transformărilor biologice, psihologice, mentale și spirituale. Putem afirma faptul că doamna scriitoare Dora Alina Romanescu reface o saga autobiografică a trăirii umane.
Cu un penel sensibil conturează o lume a greutăților întâmpinate și surmontate, iar cu tușe ascuțite exemplifică chipuri omenești ce încearcă să se autodefinească prin acțiuni care par uneori contradictorii cu sensul creșterii liniei povestirilor. Și din această luptă lăuntrică se nasc marile idei ce rezumă trăirea umană, structural și faptic, precum o chintesență a acestor scrieri, a fiecărei fericiri ce precedă prezentele povestiri, ca într-un gigantic puzzle al chipului uman spre rotunjirea sufletească a eului narator.
Putem încerca să intuim necesitatea spațiului plurivalent al încadrărilor istorisirilor în formatul povestirii, cadrul în care se multiplică povestirile, nu în format de scene semantice polivalente, ci de dimensiuni paralele de dezvoltare a structurii volumului, urmând o linie personală autobiografică, o linie metafizică a devenirii și o linie definitorie spirituală. Astfel, prezentul volum, sugestiv intitulat „Simfonia sufletului călător”, ne arată calea spre ceea ce poate fi definitoriu fiecăruia dintre noi, transcenderea spre Lumina Neînserată. El devine o scară a Fericirilor, o întruchipare a valorilor creștine.
Fericirile sunt armonizate în nuanțele date de texte, astfel încât titlurile oferă o direcție a desfășurării acțiunii, iar personajele devin imense piese de șah pe tabla de joc a celestului.
În viață adunăm amintiri, devenind o sumă a amintirilor noastre. Nu putem să rămânem pasivi la trecerea timpului, ci suntem în timp și trăim în și prin timp, dar rămânem veșnici doar prin amintire sau prin reamintirea parcursului nostru pământean de către urmași. Am putea sublinia, în acest punct, o trăsătură a prozei doamnei scriitoare Dora Alina Romanescu, aceea a liantului dintre generații, fiind marcați de această conviețuire harică a legăturii dintre strămoși și urmași, fără de care acest ciclu ființial nu poate exista, cu toate cele ce sunt în viața omenească, cu bune și rele, cu binefaceri, cu greutăți, dar, mai ales, cu binecuvântările lui Dumnezeu. (Victor Constantin MĂRUȚOIU).
***
Citind mănunchiul de nuvele al Dorei Alina Romanescu, „Simfonia sufletului călător”, am simțit suflul întregii creații a acestei minunate scriitoare; volumul este o lucrare ideologic și principial conclusivă pentru întreaga sa operă. Nu este deloc un cumul de nuvele, ci este un sinoptic al principiilor fundamentale ce constituie temelia visului scriitoricesc al Dorei Alina Romanescu și a vieții însăși a scriitoarei.
Multe dintre nuvelele volumului sunt autobiografice, scriitoarea permițând cititorului să pătrundă cele mai adânci cotloane ale amintirilor domniei sale, să trăiască alături, retrăind în poveste durerile unei copilării chinuite și învingătoare, amintirile frumoase din tinerețe care sunt temelia sufletului, să cunoască momente trăite ce pun în prim plan principii de viață, unele ignorate chiar de contemporani sau, poate, considerate aparținând unei lumi de mult apuse. Unele nuvele sunt ficțiune cu rădăcini în lumea reală, sunt frânturi de destin în care oameni obișnuiți simt spaimă, durere, rușine, umilință care învăluie ființa, au nevoi, pierd ființe dragi. Sunt strigăte de regăsire a unei lumi a sufletului, veșnică, pe care modernitatea a anihilat-o. Dar toate au trăsături comune, aspecte care se regăsesc în întreaga creație a scriitoarei: dorința crâncenă, înnebunitoare de a trăi, dorința de a învinge durerea și nevoia, iubirea de viață, de valori, de adevăr, dragostea de neam și mândria apartenenței la acesta, credința nestrămutată în binele ce vine cu ziua de mâine, credința și dragostea în și pentru Dumnezeu. (Felicia GHERGHINA).
***
Dora Alina Romanescu dă dovadă, în acest volum, de o imaginație bogată și o exprimare liberă, fiind un spirit narativ neobosit, mereu cu povestiri care ne îndeamnă la reflecție, folosindu-se de un dialog foarte dinamic, totodată măiestrind talentul descrierilor, atât ale spațiilor, cât și ale anotimpurilor sufletești ale personajelor sale. Autoarea este un spirit perfecționist, un suflet cald și blând, un OM al cuvântului, o ființă minunată, o stea care va dăinui peste timpuri prin scrierile și activitățile sale, iar prin vorbele de duh frumoase, ieșite din inimă, ne mângâie și ne luminează sufletul. (Nadia FĂRCAȘ).
***
Fragmente din romanul „Simfonia sufletului călător”:
„Viața este o poveste scrisă de Dumnezeu, este precum o apă curgătoare, un continuu tumult care aduce cu sine un noian de schimbări, clipă de clipă. Ce frumos ar fi dacă în fiecare zi am spune celor dragi cât de mult îi iubim și cât de mult îi prețuim! Plecarea lor de lângă noi nu ar mai fi atât de dureroasă! Într-o clipă suntem tineri, în altă clipă suntem maturi și, fără să știm, ne trezim că am ajuns în toamna vieții. Este bine de știut că viața înseamnă timp, iar timpul își învârte necontenit și tainic rotițele doar de el știute, care nu se opresc niciodată. Tăcutul gentilom duce cu el, ritmic, zilele, nopțile, lunile, anotimpurile, anii, aduce vieți pe pământ, le duce pe altele în eternitate, roata lui nu se oprește niciodată…”
***
„O, vai mie, sunt prea mică, sunt o fărâmă de nimic în acest imens Univers și nu am dreptul să propun nimic, nimănui. Privesc natura, mă înfioară zbuciumul ei, mă sperie răzvrătirea ei, mă dor ploile ei de lacrimi, dar, în același timp, îi admir curajul de a se dezlănțui așa cum a făcut-o dintotdeauna, fără interdicții, fără opreliști, fără legi impuse.
În orașul de la mare străzile sunt pustii, casele, tăcute și triste, pomii spălați de valurile de lacrimi ale ploii sunt încremeniți și biciuiți de vântul zănatic, care face rotocoale amețitoare printre ei. Singurele viețuitoare curajoase care înfruntă ploaia și vântul sunt pescărușii, care zboară de colo-colo și scot țipete jalnice, chemându-se, încurajându-se unii pe alții în lupta cu natura dezlănțuită.
Pământenii au primit cel mai de preț dar, au primit viața și, pe lângă ea, toate tainele miraculoase ale acesteia. S-au obișnuit să aibă tot ce și-au dorit, s-au obișnuit să ceară, să pretindă, să dorească, să impună să li se dea tot ce le vrea sufletul. Din păcate, o parte dintre ei uită, ori nu știu să-și ridice privirea spre Cer și să se roage. Poate ar trebui să înțeleagă că niciodată nu este prea târziu să se solidarizeze cu natura, să accepte să fie purtați în brațe de Dumnezeu, pentru a fi scoși la lumină din întunericul care a învăluit lumea”.
MN: Articolele cu și despre scriitoarea Dora Alina Romanescu, publicate în cotidianul online Mangalia News sunt AICI și vă așteaptă să le (re)descoperiți, iar cine dorește să aibă în biblioteca sa romanele cu autograf, din ediția de colecție a prozatoarei Dora Alina Romanescu, se poate adresa în privat autoarei, la telefonul 0742 223 759.
MangaliaNews, 03.08.2024.
