A fost mai întâi profesor la Liceul „Mircea cel Bătrân”, predând Matematică şi Geografie. În paralel, la Şcoala de Marină, a fost director de studii şi profesor de Istorie, Geografie şi Gramatică. Comisar maritm la Sulina în două etape. Revine la Constanța căpitan de port. Își leagă astfel numele de evenimentele istorice care au marcat viața Dobrogei. Este cunoscut ca scriitor sub pseudonimul Jean Bart.
A închinat Dunării un studiu de o mare profunzime, privind rolul acesteia în viața țării: „Trecătorule !… Opreşte-ţi paşii, cînd ai ajuns în faţa Dunărei. Oricât de grăbit vei fi, rămâi pe loc câteva clipe, meditează şi contemplă în tăcere maiestatea străvechii ape — Fluviul Rege — pe care lumea antică îl diviniza ca pe o sacră personalitate. În legendele, în credinţele celor vechi, apa aceasta avea darul de a spăla de păcate. Ca şi apa Gangelui, ca şi apa Nilului, apa de Dunăre se ţinea în vase de aur, în tezaur, pe la curţile regale din Orient. Iar strămoşii noştri daci, de câte ori plecau la război, se împărtăşeau —după poruncile lui Zamolxis — cu apă din Dunăre şi făceau jurământ să nu se întoarcă până ce nu vor fi biruit pe duşman. Noi, urmaşii dacilor, trebuie să reînviem Cultul Dunărei. Legătura veche dintre popor şi apa aceasta a fost aşa de trainică, încât până azi, ea se păstrează în cântecele populare, în poveştile şi colindele româneşti. Dunăre, mamă vitează, De când lumea-mi stă de pază, Ea mă scaldă, mă-ntăreşte, Ea mă-ncinge şi mă creşte. Sufle, treacă vântul rău, Treacă peste capul meu ! Eu cu Dunărea sunt una, Batem timpul şi furtuna”[1].
Școlarul lui Creangă
La 28 noiembrie 1874, în Burdujenii Sucevei se năştea Eugeniu Botez, fiu al căpitanului de grăniceri Panait Botez şi al Smarandei Botez, fiică a căminarului Mihail Nastasachi din Tg. Ocna. Devenit ieşean imediat după Războiul de Independenţă, când familia se stabileşte definitiv în Dealul Copoului, Eugeniu Botez are șansa de a fi școlarul lui Ion Creangă, figură luminoasă care i-a încântat copilăria și posibil i-a insuflat pasiunea pentru scris. La 13 iunie 1896, Eugeniu Botez, absolvent al Şcolii de de ofiţeri de infanterie şi cavalerie, după ce urmase şi Şcoala fiilor de militari din Iaşi, este repartizat la Arsenalul flotilei, cu grad de sublocotenent.
În 1897 se ambarcă ca elev al Şcolii de aplicaţie pe bricul „Mircea” pentru învăţarea deprinderilor marinăreşti.
Absolvind şcoala de ofiţeri de marină, Jean Bart a locuit o vreme la Galaţi şi Brăila, unde a fost comandant de vas şi căpitan de port. Obţine gradul de locotenent în marina militară, urcând apoi toate treptele ierarhice până la gradul de comandor.
În această calitate, la 15 august 1905, la Calafat, a fost printre cei care au redactat memoriul istoric pe baza căruia s-a hotărât crearea flotei românești de Dunăre. Câțiva ani mai târziu, este numit comisar maritim la Sulina, ocupându-se deopotrivă de arzătoarele probleme ale marinarilor, de condiția socială a hamalilor din port.
A servit o vreme pe bricul „Mircea“, apoi pe nave fluviale, a făcut parte din Comisia Europeană a Dunării.
În primăvara anului 1912, Eugeniu Botez întreprinde o călătorie în America de Nord, ca delegat al statului român la Congresul Navigaţiei de la Philadelphia, imediat după catastrofala scufundare a transatlanticului „Titanic”, plecat în prima cursă peste Ocean.
În 1919 participă la Paris la lucrările Conferinţei pentru pace în chestiunea Dunării. În 1923 devine membru corespondent al Academiei Române.
În aprilie 1927, se punea „temelia” Ligii Navale Române, definită ca „Asociaţie culturală şi patriotică, cu dreptul, pentru Comitetul Central din Bucureşti, de a întemeia secţiuni în ţară şi în străinătate, cum şi pe navele cu pavilion românesc”.Ca ţeluri concrete L.N.R. îşi propunea dezvoltarea puterii maritime şi fluviale a României, înfiinţarea unui Institut pentru studii în Marea Neagră şi a unei Academii de ştiinţe maritime. (…)
Continuarea, în ziuaconstanta.ro
