„Jocul destinului” este o cronică de familie, un bildungsroman, un roman al inițierii, o poveste, o promisiune a prozatoarei că orice vis își poate găsi împlinirea, chiar și când te aștepți mai puțin, în ciuda centuriilor de încercări, de suferințe ori ispitiri de-a părăsi câmpul de luptă. Cartea începe chiar sub semnul furtunii, anunțând zbucium sufletesc pentru protagonista cu nume de poveste – Alicia, de la Alice în Țara Minunilor – și tumultul unor întâmplări pe care nimeni n-ar fi putut să le prevadă: „Alicia se trezi în șuierăturile furioase și dezlănțuite ale vântului. Stropi mari de ploaie îi loveau fereastra dormitorului. Deși geamul era închis, avea impresia că perdeaua se mișcă ușor. Privirea i s-a îndreptat spre mare. Aceasta fierbea. Vuia. Urletele vântului se întreceau cu furia mării. Valurile erau atât de înalte și de vijelioase, încât a avut senzația că vor ajunge până la ea”. Clipa aceasta de tulburare produce un declic în mintea și în sufletul ei și, odată ce memoria începe să despletească ghemul celor trăite sau doar auzite de la alții, se deschide și ușa poveștii propriu-zise.
Cartea este o cronică de familie pentru că aduce în fața cititorilor cinci generații, fiecare cu mentalitățile, uzanțele, cutumele și regulile/rebeliunile vremii căreia îi aparține. Destinul are pentru acestea propriul „joc”, hotărât de către un Dumnezeu conciliant sau, dimpotrivă, radical, un Dumnezeu care poate să schimbe din mers, dacă este convins în vreun fel, rânduielile jocului în favoarea sau în defavoarea creaților săi. Depinde în mare măsură de fiecare om în parte să-i fie (mai) bine – este ideea pe care o subliniază Dora Alina Romanescu nu doar în acest roman, ci în toate cărțile sale – în virtutea faptului că binele este răsplătit, iar răul, pedepsit. Din acest punct de vedere, moralizatoarele romane ale scriitoarei se vor cărți-program pentru societatea contemporană, în fapt o lume debusolată și amenințată de felurite și de nesocotite primejdii.
Este, de asemenea, un bildungsroman, pentru că prezintă formarea personalității personajului Alicia în contextul transformărilor de tot felul ale mamei sale îndeosebi, dar și ale altor personaje din jurul ei, ca și în vârtejul evenimentelor care o ating direct sau indirect, mângâind-o ori rănind-o, înălțând-o ori micșorând-o în ochii unora, dar nereușind s-o doboare vreodată.
Este un roman al inițierii, deoarece Alicia, pentru a deveni femeia puternică, mama și mai puternică, scriitoarea cu tot mai mulți admiratori, trebuie să treacă prin probe-încercări cumplite: accidentul care o transformă fizic într-un „monstru” și repercusiunile acestuia, răpirea în Siria, agonia dintre viață și moarte, despărțirea de bărbatul iubit. Grație însușirilor sale excepționale, reușește să treacă probele și să restabilească de fiecare dată atât echilibrul ei interior, cât și echilibrul relațiilor sale cu oamenii/grupurile din proximitate.
Parcursul narațiunii este din când în când pătruns de trimiteri la poveste, așa cum se întâmplă și într-un paragraf de la finalul romanului: „Sufletele lor au plutit fericite spre locurile magice dintr-un colțișor de lume pentru a-și scrie povestea de iubire până-n ziua când vor cuceri Tărâmul Tinereții fără Bătrânețe și al Vieții fără de Moarte”. Dacă ne gândim că povestea este scrisă de Dora Alina Romanescu, nici n-ar fi fost posibil un sfârșit în care protagoniștii – frumoși din toate punctele de vedere, inteligenți și dispuși să se avânte în bătălii oricât de dificile – să nu poată întoarce „jocul destinului” în favoarea lor. De altfel, prozatoarea ține să-și explice happy-endul, evidențiind sau mai degrabă reiterând virtuți esențiale spre fixarea acestora în mintea cititorilor: „Cât sunt pământeni, ei zâmbesc fericiți pentru că prin credință, prin speranță, prin înțelepciune, prin tenacitate, prin statornicie și mai ales prin iubire au reușit să învingă jocul destinului!”
Romanul „Jocul destinului” este o carte frumoasă, care emoționează și ține cititorul cu sufletul la gură, de la prima și până la ultima pagină. Îndeamnă la reflecție, dă aripi celor a căror imaginație tinde să zboare către tărâmuri de basm și mai ales oferă speranță acelora care, din diferite motive, nu mai cred în ei înșiși, în oameni sau în Dumnezeu. Este o carte pentru toate vârstele și pentru multe dintre gusturile cititorilor de astăzi. Și dacă mai punem la socoteală și faptul că Dora Alina Romanescu ar vrea, prin scrisul ei, să vindece omenirea de neiubire, putem spune și că acest roman se alătură tuturor acelor minunate strădanii ale unor aleși de a face lumea noastră un pic mai frumoasă. (Diana Dobrița BÎLEA).
***
În linia de refacere spirituală și de deschidere a unei căi spre Absolut, spre acel drumeag îngust, dar luminos, plin de încercări, dar cu o țintă precisă și cu un loc de sosire descris de prezențe angelice, acel loc al nostru de reîntoarcere acasă, se situează și romanul doamnei scriitoare Dora Alina Romanescu, „Jocul destinului”. Această lucrare poartă semnul devenirii, al compunerii spre a determina schimbare, totul înscris într-un ludic al momentului ce dă naștere la o nouă redefinire a persoanei umane. Romanul prolificei și merituoasei scriitoare Dora Alina Romanescu este mult mai mult decât o saga de familie, fiind o esențializare a căilor prin care vindecarea transformă o lume bolnavă într-una a luminii, putând fi numit un roman social-inițiatic.
Nu putem să nu subliniem importanța acestui roman pentru lumea în care trăim. El poate fi un far călăuzitor în negura societății contemporane. Modelul Aliciei este unul definitoriu pentru construcția romanului. Periplul său existențial, cuprins de trăiri intense, dureri mari, încercări felurite, clădesc un univers al devenirii, al trecerii dincolo. Prin aceste compoziții de piese din puzzle-ul imens, imaginea ce se zărește este a unei Alicia ce devine calea spre cele ale vindecării și model de urmat. Alicia poate fi exemplul necesar îndreptării lumii prezente. Acest „Joc al destinului” este un roman ce poate deveni regie pentru un film ce ar cuprinde totalitatea angoaselor societății contemporane. (Victor Constantin MĂRUȚOIU)
***
Dora Alina Romanescu vine în fața cititorilor cu un roman care impresionează atât prin acuratețea poveștii, cât și prin modul în care este expusă. „Jocul destinului” este o poveste frumoasă, cu un final fericit, din care se pot trage multe învățăminte. Dora Alina Romanescu este, cu siguranță, un bun coordonator al proiectelor în care poveștile capătă un alt sens. Romanul are o întindere amplă, personajele sunt bine conturate, iar scriitoarea reușește să acapareze cititorul. Ceea ce nu este puțin. (Menuț MAXIMINIAN)
***
Noua carte a scriitoarei Dora Alina Romanescu m-a cucerit de la prima până la ultima filă. Este o carte vie, echilibrată, o carte dură și tandră, o carte a încercărilor vieții, o carte care seamănă cu tine și cu lumea întreagă. O dramă a unor semeni care îndrăznesc, prin puterea iubirii și a credinței, să o transforme în victorie. Este plină de inedit, de adevăruri care dor, de revoltă uneori, de mângâiere alteori. Desfășurată pe mai multe planuri, atinge obiceiuri sacre diferite, sentimente-limită, ori prea înalte, ori dincolo de orice moralitate. O felicit pe scriitoarea Dora Alina Romanescu pentru acest roman minunat, scris cu căldură și mult har. Multe suflete se vor regăsi în acest univers atât de dureros, de frumos, atât de pașnic ori atât de dramatic uneori. (Emilia DABU)
***
Distinsa scriitoare Dora Alina Romanescu este din nou prezentă în librării cu un roman fascinant: „Jocul destinului”. Prozatoarea pune în ecuație psihologică diverse relații inter și intrafamiliale, relații care, în lumea actuală, cunosc noi și noi forme de coeziune afectivă, respectiv de alienare și degradare galopantă.
Romanul „Jocul destinului” trăiește și prin frumoasele descrieri ale naturii (satul maramureșean de pe Valea Izei, marea la Callatis, grădinile feerice din Orient etc.) și se constituie ca o meditație asupra vitregiilor sorții și a dreptului oamenilor la fericire. Spre final, autoarea și personajul ei atât de încercat de destin și atât de drag ei par să se identifice prin refugiul în credință și în artă literară. „Jocul destinului”, un roman întru totul fascinant, ar merita din plin o ecranizare în serial. Dora Alina Romanescu, maestră a suspansului, răbdătoare față de propria-i narațiune, povestitoare înnăscută, cu un respect deosebit față de cititorii ei, din ce în ce mai mulți, este deja o certitudine a prozei literare din Dobrogea și nu numai. (Ion ROȘIORU).
***
„Jocul destinului” este un roman complex, atât prin situațiile de viață expuse, cât și prin multitudinea de simțăminte relatate de către autoare. Este un roman scris cu pasiune, sinceritate și fantezie. Dora Alina Romanescu este unul dintre scriitorii confidenți care cred în lumină și iubire, în forța și puterea divină. Plaja imensă de sentimente pe care le trăiesc actanții, situațiile-limită, dinamica textului fac din demersul epic unul atrăgător și incitant, iar cititorul îl va aprecia, cu siguranță, validând valoarea acestui roman. (Mihaela MERAVEI)
***
„Jocul destinului” a fost o lectură inedită, interesantă, insolită și extrem de frumos construită ca narațiune. Nu elaborez cu note de lectură, pentru că prefața a surprins exact acele calități ale romanului care îl fac original, dinamic, trepidant și ar însemna să atârn un lanț greu, nedrept, peste un demers subtil, când galeș, când dramatic, de multe ori fascinant și, efectiv, seducător. (Nicolae MELINESCU)
***
Cartea doamnei Dora Alina Romanescu, „Jocul destinului”, este o poveste care de fiecare dată se despică în două: o parte dramatică (ba chiar cu accente tragic-patologice) și una cu „happy end”, o parte de rememorare proustiană și una de trăire vie, într-un prezent pasional, când melancolic (până la cvasi-extincție), când ardent. O carte aparent scrisă cu multă simplitate, aparent, dar inițiatică (deci foarte complexă atât în „țesătură/broderie”, ca dezvoltare a semanticii ei interioare, dar, concomitent, și prin construcție!), în imergența ei de semnificație. Scriitoarea acestei cărți a ajuns la maturitatea întreagă de viziune. (Adrian BOTEZ).
***
Cu acest roman, scriitoarea Dora Alina Romanescu reușește să confirme noua tendință a literaturii române: reîntoarcerea la formula clasică a scrierii. Fără a se apleca pe artificiile stilistice promovate de o presupusă „elită” culturală contemporană, prozatoarea ne prezină o poveste de viață din care lipsesc mistificările și derutantele derapaje lingvistice care pot lăsa fără respirație un anumit conglomerat literar, însă nu pot ajunge la sufletul cititorului. Aparenta simplitate narativă face din această carte un trepied pe care este așezată SPERANȚA. Treversezi alături de personaje întreaga plajă a sentimentelor umane, ceea ce un scriitor obține greu, sau, în literatura recentă, nu mai este interesat să obțină. Criticii literari contemporani ar putea fi nemulțumiți, dar Măria sa Cititorul a primit un cadou nesperat. Și cine legitimează valoarea unei opere dacă nu Cititorul? (Ștefan Doru DĂNCUȘ).
MN: Articolele cu și despre scriitoarea Dora Alina Romanescu, publicate în cotidianul online Mangalia News sunt AICI și vă așteaptă să le (re)descoperiți, iar cine dorește să aibă în biblioteca sa romanele cu autograf, din ediția de colecție a prozatoarei Dora Alina Romanescu, se poate adresa în privat autoarei, la telefonul 0742 223 759.
MangaliaNews, 18.08.2024.
