80 de electricieni români lucrează într-un șantier naval din Danemarca: „Dacă vor să facă vapoare la Mangalia, ar avea cu cine!” (Partea I).
În 2017, Șantierul Naval din Mangalia începe să meargă din ce în ce mai prost, așa că sute de muncitori emigrează. Electricieni navali cu experiență lucrează acum într-un șantier din Danemarca, în timp ce familiile lor au rămas în România. Acestea sunt o parte din poveștile lor.
Când s-a hotărât să plece din România, Costel Boghiu avea datorii la patru bănci. Visul său și al soției lui, Anișoara, era să-și construiască o casă la Limanu, după ce în primii ani ai relației lor au locuit într-o încăpere mică, închiriată în Mangalia și au suferit că nu-i pot oferi mai mult fiului lor, Răzvan.
Costel lucra din anul 2000 în șantierul naval din Mangalia, deținut pe atunci de compania coreeană Daewoo Shipbuilding & Marine Engineering. Mulți angajați ai șantierului naval mergeau în Coreea pentru cursuri de specializare și experiență.
Costel a lucrat în Coreea de Sud între 2002 și 2004, perioadă în care și-a văzut soția și fiul doar de patru ori. Când s-a întors în țară, a început să construiască o casă la Limanu, în județul Constanța, dar salariul de electrician naval nu acoperea datoriile la bănci, care deveniseră apăsătoare.
„Mi-e dor și de muștele de-acasă!”
În 2007, când avea 41 de ani, Costel s-a hotărât să plece la muncă în Spania, unde locuia fratele Anișoarei. Cei doi soți au plecat împreună, iar fiul lor Răzvan, în vârstă de 19 ani, a rămas în România.
S-au stabilit la Barcelona și Costel a început să lucreze la o firmă care îl trimitea pe diverse șantiere navale din Spania și Franța. Venitul net lunar era în jur de 1.200 de euro în Spania și 1.400 în Franța, însă salariile întârziau mereu, până când firma i-a rămas datoare lui Costel cu echivalentul a trei salarii și o parte din banii de diurnă.
Atunci când salariul întârzia, întârziau și ei cu plata ratelor, ceea ce punea o presiune și mai mare pe familie. Locuiau într-un apartament din Barcelona pe care-l împărțeau cu alți muncitori din Maroc și Peru, în timp ce la Limanu îi aștepta casa pentru care făcuseră datoriile.
În ciuda greutăților, perioada din Spania a fost una din cele mai frumoase din viața lor: le plăcea să se plimbe pe jos prin oraș (nu aveau mereu bani de metrou), le plăcea clima și firea deschisă a oamenilor, iar Costel a învățat repede limba spaniolă, pe care o vorbește și azi.
Anișoarei îi era însă dor de România, iar într-una din deplasările în Franța, lângă Bordeaux, s-a simțit copleșită de tristețe. „Mi-e dor și de muștele de-acasă!”, i-a spus lui Costel. „Mi-e dor de vrăbiuțele cu care-mi beam cafeaua pe terasă”. Însă cel mai dor îi era de casa lor de la Limanu, pentru care făcuseră tot acest efort.
Costel a dat în judecată firma din Barcelona, după ce a făcut mai multe drumuri la Ministerul Muncii din Spania și și-a luat un avocat din oficiu. A câștigat procesul și a primit despăgubirile trei ani mai târziu, după ce se stabilise deja în Danemarca.
„Sufletul lui Costel este acasă, dar el se sacrifică…”
În 2010, după ce au locuit trei ani și jumătate la Barcelona, Costel și Anișoara au plecat – ea s-a întors în România, iar el s-a dus la muncă în Norvegia, într-un șantier naval din Tromsø, unde avea un venit lunar net de aproximativ 5.500 de euro.
În 2011, s-a mutat la Skagen, în cel mai nordic oraș din Danemarca, unde lucrează într-un șantier naval. El a înființat divizia electrică din cadrul companiei și coordonează o echipă de 80 de români. Costel are în prezent 56 de ani și este maistru (foreman) la Karstensens Shipyard A/S. Nu a învățat încă limba daneză, dar se descurcă cu engleza și cu româna, limba neoficială de pe șantier.
În ultimii cinci ani, a construit împreună cu echipa lui 23 de vase de pescuit, iar alte 13 vapoare sunt pe lista de așteptare. „Mă bucur că al meu Costel e bine, s-a zbătut foarte mult să ajungă unde este astăzi”, spune Anișoara, soția lui, care are 54 de ani. Deși e mulțumit profesional în Danemarca, lui Costel îi lipsește o jumătate de familie.
35.397 de migranți originari din România și 5.433 de descendenți ai acestora trăiau în Danemarca, la 1 aprilie 2022, potrivit Ambasadei României în Regatul Danemarcei, care citează Institutul danez de statistică. Dintre aceștia, 1.064 au obținut cetățenia daneză. În regiunea Nordjylland, din care face parte Skagen, trăiau 4.108 români, la 1 aprilie 2022. Românii sunt a treia cea mai numeroasă comunitate de imigranți din Danemarca, după polonezi și sirieni.
Stăm de vorbă în casa închiriată din Skagen, unde locuiesc Costel și fiul său, Răzvan, care lucrează tot pe șantierul naval. Anișoara este în România și participă telefonic la conversație. „Îți dai seama că pentru noi acum e o perioadă foarte grea, pentru că suntem despărțiți”, spune ea. „Sufletul lui Costel este acasă, dar el se sacrifică. Dacă ar veni acum în țară, spune-mi și mie cine l-ar angaja la vârsta lui și să-i dea un venit cu care să trăim decent”.
În 2015, toată familia lui Costel s-a mutat în Danemarca: Anișoara, fiul lor, Răzvan, și soția lui, Ștefania. Cei doi nepoți, Vlad, 5 ani și Maria, 3, s-au născut în Danemarca. Au locuit împreună în casa închiriată din Skagen, până anul trecut, când cei mici nu s-au adaptat la grădiniță, iar Anișoara, împreună cu nora ei, Ștefania și cu copiii s-au întors în România.
„M-am gândit că dacă dau copiii la școală acolo [în Danemarca] și, Doamne ferește, jobul se termină, vin acasă cu doi copii care nu știu nici română, nici daneză”, spune Anișoara. „M-am gândit să nu-i pierd pe drum pe undeva”.
Costel și Răzvan au rămas în casa mare și goală, în care au subînchiriat o cameră unui român. În curte se văd leagănele copiilor, iar în sufragerie, lângă perete, căluțul balansoar și tricicleta. Nepoții îl privesc din fotografiile de familie expuse pe pereți, în livingul în care Costel se odihnește seara, când vine de la muncă. E singur acasă, când îl vizităm, pentru că fiul său și celălalt român sunt în vacanță, în România. (…)
Articolul integral este AICI.
