Lui Ion Jalea i s-a spus, fără exagerare, sculptorul-erou. A lăsat posterității o operă de peste 300 de lucrări de sculptură, pătrunsă puternic de un patriotism sănătos, de lumina credinței creștine, de imaginea blândă și indestructibilă a oamenilor simpli, dăruiți cultului pământului.
Sculptorul român Ion Jalea a fost prezent în mari expoziții din Franța, Spania, Austria, Germania, SUA, Polonia, Rusia, Veneția.
Sculptor al monumentalului, artistul reprezintă un reper esenţial într-o posibilă istorie a sculpturii româneşti de agora, având vocaţia spaţiului public şi o instinctivă acuitate în alegerea soluţiilor elocvente şi accesibile.
Ion Jalea avea o inimă și o mână. Le-a dăruit bronzului și pietrei. A fost şi unul dintre creatorii unui gen cu largi posibilităţi de reprezentare a fragmentului narativ: basorelieful. Artistul a fost întotdeauna atras de sculptura cu mai multe personaje, de scena epică.
Dar câte altele nu pot spune criticii de artă încă multe secole, pe cât de multe vor dăinui monumentele sale.
Șansa de a fi cel mai bun
S-a născut în comuna Casimcea, județul Tulcea, la 19 mai 1887, din părinți veniți în transhumanță din Ardeal. La vârsta de șase ani, familia Jalea se mută la Ciocârlia de Jos, județul Constanța. Copilul urmează primele clase în sat.
„Eu sunt un om venit de la țară, așa cum erau majoritatea intelectualilor din acea vreme. Sunt neam de păstori și de agricultori. Tatăl meu asta a fost păstor și agricultor în Dobrogea, iar eu în tinerețea mea asta am făcut. Am arat și am semănat”, mărturisea cu mândrie într-un interviu.[1]
În 1899 copilul Jalea susţinea un examen la Medgidia, obţinând cea mai mare notă dintre candidaţi, iar preşedintele comisiei îndeamnă părinţii să-l înscrie la Gimnaziul din Constanţa. Aici are șansa de a-l avea profesor de desen pe Dimitrie Hârlescu, un mare pictor, care îi descoperă talentul artistic.
Dimitrie Hârlescu din Fălticeni, cu studii la Iași și Munchen, în cadrul Școlii de Arte Frumoase și Academiei de Arte Frumoase, devenise profesor de desen și caligrafie și profesase în mai multe instituții de învățământ, printre care Gimnaziul din Constanța. Ca activitate artistică este cunoscut ca adept al grupului „Tinerimea artistică”, alături de care a expus în București. În anul 1912 a obținut premiul al II-lea la Expoziția oficială a artiștilor. Cu un asemenea mentor, elevul Ion Jalea reușește să învețe noțiunile fundamentale din acest domeniu atât de frumos.
Și a mai avut o șansă de neratat. Încă din anul 1894, Primăria Constanța organiza concurs pentru copiii cu situație modestă, dar talentați, susținând anual doi bursieri la Școala de Arte și Meserii din București. Era prima dată când primăriile creau asemenea burse pentru absolvenții din județul Constanța, după cum scria, în procesul-verbal din 16 august 1894, primarul Mihail Koiciu.
Concursul de burse era organizat pe întreaga țară de către Ministerul Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor, la școlile de arte și meserii din Iași și București. Candidații trebuiau să aibă vârsta de la 13 la 16 ani, să fie „de constituție robustă și sănătoasă“. Cursurile școlii erau de patru ani și absolvenții, datori a trece în atelierele de aplicațiune anexate școlii pentru a practica meseriile lor în timp de doi ani, executând în calitate de lucrători cu ziua sau cu bucata diferite lucrări din specialitatea lor”.[2]Jalea primeşte una din bursele judeţului pentru Şcoala de arte şi meserii din București şi urmează timp de patru ani la atelierul de artă decorativă, cu venețianul Anibale Spoldi și, mai ales, cu excepționalul maestru- pedagog Ștefan Ionescu-Valbudea.
La Școala de Belle-Arte din București, are și șansa să lucreze în atelierul lui Dimitrie Paciurea și sub îndrumarea acestuia.
După absolvire, rămâne pedagog şi suplinitor la catedra de desen a Şcolii, apoi îşi urmează extraordinara carieră artistică.[3] Își câștigă existența desenând afișe publicitare. Tot în această perioadă a publicat în revista pentru copii „Fluierașul“. Prima sa expoziție personală se deschide în luna mai a anului 1915. În același an, pleacă la Paris. Din anul 1916 urmează cursurile Academiei Julian și lucrează alături de Henri Coandă, la atelierul lui Auguste Rodin, mai târziu frecventează și atelierul lui Emile Antoine Bourdelle, două personalități ale artei sculpturale franceze. (…)
Continuarea, în ziuaconstanta.ro
